Steme monotone

Să analizăm puțin cromatic două steme ale unor cluburi contemporane privilegiate de soartă. Una își ia bătaie cu 4-0 de la echipe din Europa care mai joacă și fotbal, dar defilează în campionatul intern. Cealaltă a anunțat public faptul că a aranjat următoarele 9 partide, ca să nu aibă emoții la promovare. Jucând oarecum corect au fost eliminați de ... ăăm ... ăia mă ... să-mi trag palme cu stânga dacă mai țin minte cine i-a eliminat din cupă. Oricum nu contează că o să le ofere adunarea generală a FRF loc în Liga Campionilor la anul.

Aceste steme au un numitor comun: sunt monotone. Sunt niște linii trase doar așa ca să fie o stemă acolo, fără să mare lucru. Hai să zicem că una dintre ele se numește Steaua și are o stea pe stemă (nu v-ați fi așteptat la asta, nu?), dar la cealaltă care e treaba?

Ambele steme au mai fost folosite în trecut, înainte de '89, dar era altă poveste atunci. Pe vremea aia era mai complicat să desenezi steme complexe pe tricouri și alte materiale. O dată pentru că trebuia să strângă oamenii din cur ca să se construiască Casa Poporului (scuze cacofonia), dar în același timp să aibă productivitate record.

Cu toate acestea, echipa care purta una din steme, s-a gândit: „Dă-o dracu de treabă! Noi nu mergem prin Europa să ne uităm cum ăia au mascote, steme complexe și noi avem niște dungi”. Așa s-a născut o stema cu leu purtată până în zilele noastre de acea echipă (povestea este reală). Evident, acea stemă a suferit câteva mici retușuri de-a lungul timpului, cum s-a întâmplat cu aproape orice brand din lumea capitalistă, dar forma de bază a rămas aceeași: un leu cu sabie și minge de fotbal înconjurat de litera U formată din mai multe dungi și numele orașului și al echipei deasupra.

Până și Steaua trecuse la o emblemă cu vultur înainte să fie preluată de Gigi, iar Clubul Sportiv Steaua (cel care nu are secție de fotbal și incredibil nu pretinde că are palmaresul până în '98) încă mai folosește acea stemă.

De ce sunteți prostituate

Răspuns (care probabil nu va fi aprobat) la articolul: Definitia tradarii, Craiova Maxima si Craiova Mititica

• Nu sunt din anturajul Mititelilor, n-am nicio treabă cu Peluza Sud (sunt spectator de tribună, că se vede mai bine) și nici cu Blonzi, Poștași și Gogoși.
• Voi vă asemănați mai mult cu aplaudicii lui Hitler decât cu trădătorii regimului nazist (chiar și oficial, echipa s-a format cu acordul Primăriei, e o echipă izvorâtă din sistem). Deci din punctul ăsta de vedere, nu sunteți trădători, ci naziști. Dacă vă deranjează cuvântul „trădători”, pot să vă spun cu plăcere „naziști”
• Una din convingerile naziste era că ei sunt rasă superioară. Nu același lucru îl zice și Pișu Badea și îl repetați voi hipnotizați? Că proiectul CS Craiova e serios și super-mega-profesionist? Deci voi vă credeți mai presus decât noi, care nu avem proiect serios și e implementat de amatori. (Amatori zice-se că sunt și Ripensia Timișoara și tot v-ar bate ca pe fasole)
• „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. Pentru voi, toți cei care țin cu FC Universitatea Craiova sunt ori din anturajul lui Mititelu, ori țărani din Booveni, ori plătiți de Blondu` și Poștașu`. Da mulți bani au ăștia trei să ne plătească pe toți...
• „Unde s-a mai întâlnit să lași o firmă copiilor”? În lumea capitalistă. Peste tot, dacă patronul unei firme moare, firma rămâne urmașilor biologici. Vrei să-ți rămână ție sau care e treaba? Aveți vreo impresie că dacă mor Andrici și Beze (patronii oficiali ai CSU Craiova SA), rămâne societatea altcuiva decât copiilor lor?
• Nu înțeleg de ce vă legați de Gigi Becali când aveți pe MM Cristescu la conducerea echipei. Și n-aveți dreptul să vă legați de Steaua și Dinamo pentru că sunteți de aceeași teapa.
• La FRF dacă nu cotizezi, ai probleme. Problemele lui Mititelu au început când nu a mai avut bani să cotizeze. Și la voi, o să vezi că dacă nu mai cotizează Olguța și Andrici, o să începeți să aveți probleme.
• Sporting Vaslui a fost depunctată (excesiv de mult) pentru că l-a deranjat pe un om al sistemului. Codoban vă sună cunoscut?
• Timișoara a susținut echipa lui Iancu până s-a dezființat, iar apoi au refuzat să susțină o cioară vopsită. Ca să fim sinceri, nici echipa lui Iancu nu era Poli - Poli cea originală a fost târâtă în anonimat de un italian.

Înainte să comparați în prostie situațiile, vă zic eu diferențele față de situația noastră: Poli a lui Zambon nu a fost dezafiliată, iar fanii au acceptat ÎN MAREA MAJORITATE să susțină fosta AEK București care tocmai promovase în divizia A.

• Ați spus că FC Steaua a împrumutat în acte palmaresul de la CSA Steaua și prin urmare palmaresul e ceva tangibil care se pasează de la o societate la alta. Dacă aveți dreptate, e posibil ca palmaresul nostru să fie pierdut în niște acte făcute prost sau alte mânării, dar pentru mine, ca fan, mă doare unde Soarele n-apare atâta timp cât echipa s-a numit tot Universitatea și a continuat în prima divizie, fiind preluată apoi de Nețoiu, Staicu și Mititelu.

Bonus:

• Competiția e bună și aș fi fost fan al CS Craiova în afara meciurilor directe dacă se dovedea un proiect serios. Dar când vine Mimi Cristescu și se comportă ca idolul său, Mihai Stoica, când dați afară un antrenor după trei etape, când, ca suporteri, înjurați conducerea că nu aduce jucători cu nume și pe deasupra mai și pretindeți că asta e echipa cu palmaresul până în 1991 (au trecut 22 de ani de atunci, ce echipă ați susținut până acum?), adică exact perioada cu trofee, înseamnă că sunteți niște prostituate care se duc unde bate vântul, iar voi cu echipa voastră nu sunteți cu nimic mai presus decât Steaua și Dinamo.

„Campioana unei mari iubiri” înseamnă chiar asta: Cel puțin moral să fii mai presus de mizeria din fotbalul românesc. Asta a făcut Craiova iubită în toată țara, din Baia Mare în Brăila și din  Timișoara până la Constanța. Ei nu țin cu Craiova pentru că le place numele orașului. Unii poate nici nu au trecut vreodată prin Oltenia. Ei vor o echipă care învinge adversitățile ne-sportive.

Într-un țăruș de țară, în care tot mai mulți se resemnează cu soarta, avem nevoie de ceva care să ne dea speranță.
Avem nevoie de un nebun care să se bată cu sistemul, chiar dacă odată demult se pupa pe bot cu el.
Avem nevoie de o echipă care se bate până în minutul 95, chiar dacă e evident că nu are jucători valoroși.

Cu Știința și la bine și la greu

Ținem cu echipa noastră
și la bine și la greu.
O iubire alb-albastră
la Craiova e mereu.

Și la bine, când echipa are rezultate, termină în primele 5 în Divizia A, participă în competițiile europene și are super-jucători
DAR ȘI LA GREU, cu rezultate mediocre, conducători și jucători dubioși.

Ați avut ocazia să o trăiți Universitatea Craiova „la bine” în anii 70,80 și 90 (și în anii 90, după separarea de Clubul Sportiv, au fost câțiva ani cu rezultate bunicele, doar că nu s-au mai câștigat trofee).

Acum trebuie să arătați că aceste versuri nu sunt doar o strofă dintr-o poezie.
Dacă sunt doar niște versuri dintr-o poezie pentru voi, țineți cu Clovnii Sportivi pentru că sunt ținuți cu forța în Craiova. Sau țineți cu Pandurii pentru că sunteți olteni (Eu n-am nimic cu Pandurii, dar țin cu ei doar când pun la pariu). Sau țineți cu Damila Măciuca (CSM Vâlcea) pentru că și ei sunt olteni. Sau țineți cu Steaua că participă în Liga Campionilor și bat ăia la ei ca la hoții de cai.
Țineți cu cine vreți voi să țineți, dar cu Universitatea Craiova nu vă mai lăudați că țineți.

Vocea prostimii

Plouă torențial. Vântul distruge umbrelele chinezești pe care au costat câte 5 lei. Lume leoarcă, nervoasă, se înghesuie să ajungă la serviciul care nu le-a permis să plătească mai mult pe umbrelă.

O variație a legii lui Murphy spune că atunci când un lucru merge prost, nu va fi singurul.
Soarta m-a adus în București, singurul oraș care beneficiază de trenuri subterane, metrouri, singurul mijloc de transport care îți permite să traversezi orașul, dintr-un cartier din sud spre unul din nord, în mai puțin de o oră.
Aglomerație în metrou este mai mereu, dar în această zi e mai rău decât de obicei. Pe deasupra, trenul (de metrou) staționează în fiecare stație mai mult, mărind turma care se înghesuia în vagoane.

Într-un final, în dreptul uneia dintre cele mai aglomerate stații de metrou (poate chiar cea mai aglomerată), Piața Victoriei, se aude o voce care anunță că trenul nu va mai continua.
„Ați început greva?” „Ne vrem banii înapoi!” „Nesimțiților, întârziem” se auzeau vocile îndreptate cu furie spre paznici și conductor.
Dacă nu am ști ce s-a întâmplat, analizând doar aceste reacții, le-am fi dat oamenilor dreptate să fie furioși.

Motivul a fost simplu și anunțat de câteva ori de conductor: S-a stricat un tren în față. Dar de vocea muțimii furioase, nu scapi. Mai ales când cei mai guralivi sunt idioți care nu au auzit anunțuirle și completează de la ei.
Chiar în presă, deși se menționează motivul, dar se întorc „armele” împotriva Metrorex (EvZ: Trafic perturbat de o defecțiune la metrou. Șeful Metrorex: Circulația se desfăşoară destul de bine), de parcă directorul general al companiei știe în fiecare secundă unde și în ce stare e fiecare metrou. Comentariile se duc mai departe si dau vina pe Ponta.

Desigur, e nasol să întârzii la servici și din cauza asta să pierzi o zi din salariul și așa mic, dar de ce să fii atât de pornit împotriva unor oameni care până la urmă nu au nicio vină?
Paznicii n-au nicio vină pentru că ei nu au treabă cu partea tehnică.
Conductorii nu au nicio vină pentru că ei doar conduc trenul, iar defecțiunea probabil s-a produs din cauza ploii torențiale - se pare că ar fi intrat niște apă la firele electrice (apă+electricitate=nașpa).
Numai cine nu e inginer va da vina pe cei care au izolat acele fire pentru că e ca și cum ai fi fost picat la un examen pentru că ai uitat o virgulă.
Până la urmă a cui e vina?
Răspuns: a nimănui.
Defecțiuni tehnice se mai întâmplă și sunt chiar mai comune decât ați putea crede. Să vă spun cum am întârziat eu la servici vreo câteva ore în Germania din cauză că nu mergea trenul? Și nici măcar nu am fost anunțați. Iar la Germania mulți vă uitați de jos, în genunchi, cu gura căscată, ce-o intra o intra...

Politicienii se hrănesc din această ignoranță: nu trebuie să convingă decât o parte din electorat, de preferat cea mai guralivă, care la rândul lor vor urla cât îi țin plămânii că susțin acea cauză.
Mai aveți nevoie de explicații de ce nu pot să susțin pe Steaua, Dinamo sau CS Craiova, oricât mi-ar reprezenta orașul și țara, chiar dacă sunt patriot?

Votul negativ

România și-a început viața când o mână de oameni a început să strige „Jos Ceaușescu”, lozică înlocuită treptat cu „Jos Comunismul”, dar nu știu dacă s-a strigat vreodată „Sus Capitalismul și Democrația”. Astea au fost doar ceva care să înlocuiască vechiul regim.

Șase ani mai târziu, un nene cu barbă de țap (simpatic om, dealtfel) ajunge președintele țării pentru că trebuia să voteze lumea cu altcineva în afară de PDSR pentru a arăta că nu mai este țara condusă de un singur partid.
Apoi, în 2000, după un prim tur de prezidențiale oarecum echilibrat, toată clasa politică era șocată de ideea că Vadim poate fi președinte și ne-a rugat să îl punem din nou pe Iliescu președinte.
A urmat marea baroniadă PSD care a fost oprită cu alegerea lui Băsescu pentru a fi înlocuită cu baroniada PD(L).
După ce nici guvernarea Băsescu+Tăriceanu nu ne-a convenit, țara a revenit la PSD.

Alegerile parlamentare din 2012, ca de altfel mai toate în aceste două decenii, au fost dominate de Anti-voturi: Anti-Ceaușescu, Anti-Comunism, Anti-PDSR, Anti-Vadim, Anti-PSD, Anti-Băsescu, fără să se gândească vreun alegător că această alternativă probabil va avea în curând la rândul ei prefixul „Anti-”.

Poate trăim mai bine decât acum 25 de ani, dar tot ne deranjează că lucrurile stau mai prost decât ar putea sta.

Ce legătură are asta cu sportul și cu Știința?
Zilele astea, unii craioveni aleg încă un „Anti-” pe care îl alipesc în fața lui Mititelu.
Nu vreau să îi țin partea, dar nici nu e sănătos să sărim de partea celor care strigă cel mai tare „Jos Mititelu”. Dacă gândim sincer cât mai obiectiv, nu există alternative care să ne garanteze că vom scăpa de probleme și totul se va rezuma la fotbal.
De fapt, eu cred că ar fi: înființarea unei asociații a suporterilor. Cei care aveți cont pe Facebook, puteți face o cerere pentru acest grup pentru a găsi niște numere de cont pentru a strânge fonduri care vor fi folosite pentru acest demers.
Dar câți aveți curajul de a susține și financiar ideea?

În umbra marelui meci

Exaltează cei 3 fani ai CS Craiova la vederea numărului de spectatori de la meciul de aseară.
E puțin trist ca Universitatea să strângă, într-un meci considerat acasă, doar 3-400 de spectatori. Dar, ca să fim sinceri, putem găsi câteva explicații.

Să nu uităm că în urmă cu doar câteva zile, pe același stadion, s-a jucat cel mai greu meci din tot sezonul. Probabil pe teren vor mai fi meciuri grele, dar nu împotriva unei echipe din Liga 1 care mai are și pretenții la câștigarea campionatului sau, în cel mai rău caz, participarea în competițiile europene.

Nu e prima dată când o echipă joacă două meciuri acasă în decurs de câte  va zile, dar să nu uităm că Universitatea nu joacă tocmai acasă. Să nu uităm că o matroană nu ne lasă. Și nici să nu uităm că oamenii din această regiune nu au resursele financiare pentru a face asemenea deplasări.
Bucureștenii nu sunt deranjați să dea 120 lei pe două meciuri și inclus în pachet să mai fie și o excursie, dar pentru regiuni ca Oltenia s-ar putea ca suma asta să reprezinte 10% din salariu.
Spuneți voi că dragostea pentru o echipă de fotbal merită orice sacrificiu, dar nu știu ce o să mai ziceți când constatați că dragostea vă arde serios la portofel.

Dacă se nimerea să fie o echipă mai acătare, poate se adunau câteva mii, chiar și la 3 zile între meciuri, dar FC Olt nu reprezintă nimic în fotbal. Poate cel mult ajungi să zici „Nu era ăsta clubul lui Ceaușescu?” și ți se va răspunde „Nu, ăla era din Scornicești”.

Din păcate, așa am ajuns: să considerăm un meci cu o echipă din prima divizie (în care adversarii nu au pus mari probleme, ca să fim sinceri) ca un meci mare.
Orice construcție începe de la o săpătură de cazma și are nevoie de timp pentru a ajunge la un nivel satisfăcător. Deocamdată, Universitatea Craiova abia încearcă să curețe ruinele (pentru a 3-a oară în ultimul deceniu) și mulți nu mai cred că va reuși să construiască ceva în loc.

Eu nu pot să vin la fiecare meci, dar promit să vin de câte ori pot și chiar de-ar fi să fiu ultimul care strigă „Hai Știința!”, am s-o fac mândru de mine că nu am cedat șantajului sentimental.

De ce Petroșani nu era o idee bună

„Inteligența” suporterilor echipei de fotbal a Cucului Sportiv nu încetează să mă surprindă. Iată o nouă sclipire:

Te-ai intrebat daca Mititelu are bani sa tine aceasta echipa pe un stadion ??? De ce nu a mai jucat la Petrosani? aaa, se cer bani acolo ...mda. La Severin fotbalul este mort definitiv, sa vedem cat o sa va mai tina si acolo pe milogeala.

Cei cu mai mult jumate de creier se tăvălesc de râs acum, iar celorlalți am să le explic de ce acuza asta e o aberație.

Petroșanii sunt departe și drumul e prost

În primul rând, vă invit să vă uitați care e distanța de la Craiova la Drobeta-Turnu Severin. Eu am băgat pe Google distanța de la Stadionul „Ion Oblemenco” din Craiova până la Stadionul Municipal din Severin: Se pare că ar fi 110 km.
Apoi am cerut traseul până la Stadionul Jiul Petroșani - 171 km.

Mulți dintre noi și-ar da seama doar privind o hartă în care apar cele 3 orașe că Drobeta e mai aproape de Craiova, dar mie îmi place să dau date exacte pentru cei care se ghidează după porunca „Crede și nu Cerceta” (cacofonie intenționată).

De ce să obligi suporterii, cărora și așa le vine greu să facă drumul de aproximativ 2 ore până la Severin, să facă un drum care durează 3-4 ore.

În plus, ultima dată când am mers spre Petroșani (acum un an), am descoperit unul din cele mai proaste „drumuri europene” din țărușul ăsta de țară între Târgu Jiu și Petroșani (E79). Și asta e ceva spus din partea mea, care consider că șoselele noastre sunt mult mai bune decât ne lasă mass-media să credem.

Alternative mult mai bune

Evident, cele mai bune variante ar fi fost Stadionul Extensiv din Craiova sau Parc din Caracal, dar pentru fiecare există motive pentru care probabil Mititelu nu a vrut să insiste (În cazul Extensivului, chiar e vorba de bani).

În ordinea distanței față de Craiova, următorul stadion mai apropiat este cel din Severin. Dar ce alternative ar fi fost dacă Primăria de acolo nu l-ar fi primit pe Mititelu?

Universitatea Craiova a reprezentat multă vreme regiunea Oltenia în fotbalul mare din România, așa că oriunde ar fi jucat în această zonă, ar fi fost primită frumos și mult mai apreciată decât la Petroșani

Dar dacă am merge și mai departe și nu s-ar fi găsit niciun stadion în Oltenia? 

Următoarea opțiune ar fi Ptroșani? Eu spun că nu - următorul oraș (ca distanță fizică) în care echipa asta e apreciată este Pitești.

La Pitești ar mai fi venit câțiva din orașul cu cei mai mulți fani ai Științei: București.

Și am ajuns la cea mai bună variantă, din punct de vedere financiar, pentru Mititelu: București.

În București, există multe stadioane, unele părăsite, cum ar fi stadionul Cotroceni, care găzduia odinioară pe FC Național și unde BNR nu cere decât să plătești utilitățile. Iar utilitățile ar putea fi plătite numai din bilete pentru că eu cred că ar fi destui spectatori.

S-ar mai putea lua în calcul și stadionul Sportului, pe care probabil anul ăsta o să crească buruieni și sunt convins că lui Șiman i-ar conveni să-i plătească cineva chirie.

---

Toate aceste variante sunt mult mai bune decât Petroșani, dar nicăieri nu e ca acasă.
Casa Universității este Stadionul Central „Ion Oblemenco” din Craiova, indiferent de situația politică temporară.
Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, echipa cu leu alb pe piept va juca din nou acasă